Numiți-o prostie, dacă vreți. Dar eu nu pot fi sau face altfel. Așa cum sunt în stare să mă întorc pentru 2 euro la magazin, când văd c-am fost păcălită, la fel mă-ntorc și să plătesc ceva ce n-a fost încasat. Nu-i vorba de banii-n sine, e vorba de principiu. Cum tot din principiu n-aș lua niciodată ceva ce nu-i al meu. De mici tata ne-a învățat asta, să nu furăm, să nu tânjim după ceva ce nu ne aparține, să fim cinstiți, să ne păstrăm omenia și onoarea. N-am reușit mereu. Păpușa fetei din orașul sibian unde mergeam uneori în vacanță, la sora mamei mele, era frumoasă tare, adusă tocmai din Germania. Cum să nu tânjesc după ea? Când am găsit moneda de trei lei în colbul de pe uliță, am fugit la magazin și mi-am luat caramele. Erau atât de bune! Cum să le rezist? Nu puteam. Am furat cireșe, pere, prune, pomnițe*, n-aveai cum altcumva, erau prea bune, prea tentante, mai ales de la vecini. Dar să găsesc ceva în clasă, de exemplu, și să-l păstrez, fără să întreb al cui e, n-aș fi putut.
Azi am intrat într-un magazin, Max a dat de-o altă gîdihoarță* pe care-a luat-o de pe raft, la casă însă fata a uitat s-o încaseze. Mereu păstrez bonurile, m-am învățat minte când am fost o dată înșelați cu peste 50 de euro, de atunci chiar dacă nu mi se dau, le cer. N-am ieșit bine din magazin, că mi-am aruncat ochii pe bon. N-am cumpărat mare lucru, așa că am depistat rapid greșeala și m-am întors. Fata a fost tare surprinsă, mi-a mulțumit de câteva ori.
Am plecat liniștită. Împăcată. Cu inima și sufletul curat. Chiar și-un portmoneu plin cu bani, dac-aș găsi, la fel aș proceda. Numiți-o prostie, dacă vreți. Dar eu nu pot fi sau face altfel.
Cu drag și cu iubire,
01/08/2023
*pomnițe – dude
*gîdihoarță – arătare, pocitanie
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu