Am împlinit 52 de ani și sunt mai fericită și mai plină de viață decât la 25. Da, am riduri, da, am celulită, da, sunt plină de de vânătăi, dar măcar acum nu-s de la bătăi, ci de la luat trânte cu bicicleta. Da, am o mulțime de cicatrici de la operații, dar sufletul acum mi-e curat, liniștit. La 25 de ani eram o umbră, iar sufletul mi-era mâlos, pustiu. Aveam doi copii și trăiam doar pentru ei. Acum am doi feciori care-și trăiesc viețile așa cum vor, iar eu mă simt împlinită, dar nu datorită lor. Atunci eram slabă, purtăm fuste lungi, până-n pământ, care mă alungeau și mai mult. Ochii mi-erau stinși, să zâmbesc nu mai știam. Acum râd din nimic cu gura până la urechi, zâmbesc des, cu toți dinții! (așa-i Mihaela?😁), port pantaloni scurți, bluze decoltate, sunt mândră de feminitatea mea, pe care la 25 încercam din răsputeri s-o ascund. Atunci mă furișam, să trec cât mai neobservată, vorbeam șoptit. Acum strig, vociferez, pășesc cu spatele drept, ochii-mi strălucesc. Am doi feciori și patru cărți publicate, un soț care (zic io😜) mă iubește, prieteni credincioși. Și, cireașa de pe tort, un câine năzdravan.
Am împlinit 52 de ani. Și sunt mai fericită ca niciodată. Simt că viața mea abia începe. Și nu e asta extraordinar?
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
19/07/2023







Răspunde-i lui Oana Anulează răspunsul