1. Spuneți-ne cine sunteți, când și cum v-ați hotărât să publicați primul volum? Câte au mai apărut ulterior?

   Mă numesc Aura B. Lupu și locuiesc în Belgia de 16 ani, împreună cu soțul și cei doi feciori. Plecarea mea din România s-a petrecut în 2002, dar am fost – și-am rămas – în vorbă, scriere și suflet, ardeleancă până-n  adâncul sufletului și-n măduva oaselor.

   Rapid și impulsiv, după doar șase luni de când am început să scriu pe blogul Aura B. Lupu, creat în noiembrie 2017 dintr-un imbold, a ieșit de sub tipar Trăirile Aurei, vol. 1, urmat de vol. 2, în 2019, apoi în 2020 am republicat primul volum, într-o ediție revizuită și îmbunătățită; romanul Eu. Și atât a fost publicat în 2021, iar ultima apariție este Trăiește. Iubește. Și taci, 2022.

• Care este scriitorul dumneavoastră preferat, cartea preferată și de ce?

   Mi-e greu să aleg. Sunt mulți scriitori pe care-i iubesc și multe cărți pe care le ador. Dar hai să zic „Pe aripile vântului”, de Margaret Mitchell, pentru că m-am identificat cu Scarlett O’ Hara – care femeie n-a făcut-o?– și pentru că visez să scriu o astfel de carte. Cine nu visează?  

• Ce știți acum despre a fi scriitor și nu știați când ați început să scrieți?

   Acum știu că a fi scriitor este și rămâne cea mai frumoasă, magică, extraordinară și minunată ocupație din lume. Dar mai știu și că dă dependență, nu te îmbogățește (decât sufletește) iar răsplata vine, uneori, prea târziu.

• Care este rolul scriitorului în prezent?

  Al scriitorului, în general, nu știu. Al meu? Să fiu o candelă. Atât. „Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.” – Nicolae Titulescu. Măcar o candelă dacă am aprins în sufletul fiecărui cititor, pentru mine, e destul.

• Care e relația dvs. cu scrisul, care e rostul lui în propria dvs. viață?

   Scrisul, pentru mine, este terapie și cred că ajută foarte mult. Te vindecă. Te înalță. Te șlefuiește. Dar te și consumă. Te răscolește, te izbește de toți pereții, te lasă fără vlagă și fără glas, stors de puteri, de sevă. Uscat. Îți scoate la iveală demonii care te bântuie, îți întoarce lumea cu susu-n jos. Pentru că scrisul dă și dependență, te hăituiește constant. Odată ce-ai apucat pe drumul ăsta, e imposibil să te lași. E heroină pură, injectată-n vene, e pulberea albă, trasă pe nas, e euforie, dar e și agonie, într-o clipită ajungi acolo, din extaz. Scrisul dă dependență. Adicție. Te face sclavul lui. Dar… Ești pregătit să fii?

• Experiențele personale ne fac să devenim ceea ce suntem. Cât regretați din propriile experiențe? Ați fi scris altfel?

  Acum nu mai regret nimic. Pentru că știu că datorită încercărilor prin care am trecut, am devenit ceea ce sunt acum.

• Scrieți, publicați de mulți ani. Cum vă percep cei din jur, familia, prietenii, cunoscuții etc.?

   Chiar atât de mulți ani nu-s, vreo cinci, doar. Iar percepția celor din jurul meu nu cred că s-a schimbat radical. Că au fost surprinși la început, da, asta pot să spun. Când faci o schimbare atât de mare în viața ta și din senin începi să scrii și să publici cărți, – ba să le mai și vinzi prin toată lumea – când tu până atunci n-ai avut nici în clin, nici în mânecă cu asta, este surprinzător, inclusiv pentru tine. Acum cred că s-au obișnuit.

• S-a schimbat, de-a lungul timpului, felul în care e privit un autor?

   Nu știu să vă răspund la întrebarea aceasta, regret. Că este mai accesibil, poate.

• Dar cititorul? În ce fel s-a schimbat în ultimii ani?

Cred că cititorul, datorită rețelelor de socializare, a devenit mai apropiat de cei care scriu și publică. Fac parte din aceeași haită, familie de suflet, zic eu.   

Care sunt planurile de viitor?

   Îmi doresc să public continuarea romanului „Eu. Și atât”, pentru că majoritatea celor care l-au citit vor să știe ce s-a întâmplat cu Alisa. Și, bineînțeles, să continui să scriu.

În încheiere, ce gânduri vreți să transmiteți cititorilor?

În primul rând de mulțumire, pentru că este o mare bucurie să vezi că ai ajuns acolo unde sperai: în sufletele lor. Și să-i îndemn să citească în continuare. Vorba lui Tudor Chirilă: „Citiți. Citiți mult. Citiți tot ce vă pică în mână. Nu-i mai ascultați doar pe profesori. Citiți orice, fără discernământ. Nimic nu e mai important ca lectura, acum.”

Interviu apărut în antologia Universal, Scriitori ai lumii, 2023.

Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici 
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu