Când erau ăștia-i mei puradei, făceau fel și fel de prostii. Bine, nici io cu frate-miu n-am fost mai breji, făcut-am și noi bugăte, da’ n-am recunoscut, le-am zis copiilor noștri c-am fost sfinți în icoane. Sergiu, Vlad, Andra și Daria, dacă citiți asta, să știți că mi-a fost furat telefonul și altcineva a scris, nu io! Buun. Legat de cuvintele folosite, cum că nu-s demne, cuviinciose, potrivite, bla, bla, bla, am recunoscut mereu că-s slobodă la gură și le folosesc pe toate din vocabular, ba mai și inventez, când degetul mic întâlnește canapeaua pe la colțuri. Mi-am amintit și faptul că atunci când erau mici, băieții vorbeau foarte frumos, nu foloseau niciodată cuvinte nepotrivite. Acum nu mai bag mâna-n foc, că dacă seamănă cu mă-sa, ioi și vai. O singură dată au făcut-o lată, și probabil de-atunci s-au învățat minte. Aveau 6, 4 ani și-au găsit pe undeva o bucată de cretă. Ce le-a dat lor prin cap? Pe podul cel mai lat de pe stradă, curat și fain, au scris ceva. Apoi au fugit. Când vecina a ieșit pe drum și-a văzut, n-a fost greu să afle cine săvârșise fapta. S-a prezentat la poartă la noi și i-a dat în gât. Când mama i-a întrebat ce-au scris, n-au îndrăznit să zică, s-au înroșit ca racii și-au pus capetele-n pământ. Până și urechile le ardeau de rușine. Mama, insista:
– Mie să-mi ziceți ce-ați scris la biata fomeie pă pod, c-amu o luați! Dacă nu, vă spun la mă-ta, și-apoi vedeți voi!
Bâzâind și tropăind, abia șoptit, Sergiu a recunoscut:
– Prostii!
– Ce prostii, mă, coptilucule?
– De-alea mari!
– Cât de mari? Cu p mare sau cu p mic?
Mama se abținea să nu râdă. Tanti și ea.
Bzzz amândoi, foit la fel.
– Îhî!
– Îhî, ce? Zî, odată! Cu p și u și l?
La care Vlad, izbucnește, cu năduf:
– Nu, no! Cu p și i și z!
– Ioi, Domne feri! Luați găleata cu apă și-o cârpă, și lună-i faceți la tanti pă pod!
Da, folosesc toate cuvintele din vocabular. Ba, de multe ori, mai și inventez. Voi? Sfinți în icoane toți? 😁🤣
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
28/06/2023
Cu p mare si p mic
Când erau ăștia-i mei puradei, făceau fel și fel de prostii. Bine, nici io cu frate-miu n-am fost mai breji, făcut-am și noi bugăte, da’ n-am recunoscut, le-am zis copiilor noștri c-am fost sfinți în icoane. Sergiu, Vlad, Andra și Daria, dacă citiți asta, să știți că mi-a fost furat telefonul și altcineva a scris,…
13 răspunsuri la „Cu p mare si p mic”
-
Nuuuuu! Pă la volan se mai întâmplă. 🙂 Și pă la meciuri de fotbal, când se lasă cu pălitură de obidă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
-
😉🤣😂
ApreciazăApreciază
-
-
Dacă era cu p mare era mai grav, zău aşa. 😀 😀 Săracii, mi-am imaginat momentul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
-
Le-o fi fost învățătură de minte? Sper. 😊😉😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
-
-
Nu spun că nu mai scap și eu câte una, dar trebuie să fiu foarte nervos. În general, evit să folosesc cuvinte obscene, deoarece nu am avut parte în familie de așa ceva. Tatăl meu era foarte pudic. Nu mi-l amintesc să fi înjurat vreodată. În schimb, pe copiii mei i-am surprins de mai multe ori, între prieteni, folosind un astfel de vocabular.
Nu zic că aceste cuvinte nu fac parte din limba noastră, dar nu e o plăcut pentru mine să le aud și nici să le folosesc…ApreciazăApreciat de 2 persoane
-
Un strop de picanterie și culoare nu strică, uneori. Folosite cu moderație și umor, cred că ne mai descrețesc frunțile. Prefer o sudalmă zisă cu foc, de drag, decât o vorbă mieroasă, dar plină de fiere. Nici ai mei n-au vorbit urât niciodată, clar că nu de la ei am învățat. Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
-
Sper că ceea ce am scris nu a sunat ca un reproș, pentru că nu a fost în intenția mea. Nu sunt vreun sfânt, mai cal și eu pe alături. Nici mie nu-mi plac vorbele mieroase și nici oamenii lingușitori. De aceea, prefer să spun direct ceea ce gândesc. Prietenii mă înțeleg și mă acceptă așa cum sunt, cu „handicapul” ăsta, de a fi prea direct.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
-
Nuuu, nicidecum, mulțumesc pentru comentariu. Înțeleg că suntem diferiți și accept orice punct de vedere. Io l-aș numi nu handicap ci calitate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
-
-
Eu… Am ieșit în viață un pic mai pudibond în exprimare, cel puțin până acum, când mă reeduc. Am texte la care mai dau încă ocol până să pun acel cuvânt potrivit, deși fiind din gura personajului (nu-i așa?) și nu din cea a autorului, mi-aș fi putut permite să mai las din scrobeala asta pe care tot eu mi-am impus, de mic, s-o adopt. Însă, ca să vezi! Făceam așa, tocmai din cauză că tatăl meu (Dumnezeu să-l odihnească!), om trecut prin greutăți multe, fusese prea slobod în limbaj și eu, auzindu-l, hotărâsem de pe când eram copil că nu-mi place astfel. Să mă fi ascultat pe mine spunând bancuri… Le transformam într-atâta, încât nu mai râdeai de ce spun, ci pur și simplu de mine, de efortul meu de a înlocui cuvintele cu p. Și dacă nu v-ați prins deja, nici pe d. nu-l foloseam. Aveam înlocuitori pentru toate cele. Am folosit forma de trecut pentru că, așa cum am spus, mă reeduc. Acum nu că m-am găsit tocmai eu să îndemn la trivialități, spun doar, din proprie experiență, că nici prea încorsetat nu-i bine. Nu numai că toate aceste cuvinte ne aparțin și uneori chiar dau o culoare aparte (am evitat să zic gust, dar sunt de fapt exact ca sarea și piperul unor fraze 🙂 ), însă mai eliberează și din tensiune. Pentru că nici viața mea nu a mers tocmai ca un metrou pe șine și am simțit de multe ori nevoia unor astfel de descărcări, măcar prin vorbă. Nepermițându-mi… v-am mai spus eu altădată. Acum nu mai fac astfel de greșeli, mă exprim. E drept că sunt haotic, zici că am Tourette, mă înec și tușesc, dar măcar nu mai țin totul în mine. Și da, e mai bine.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
-
Condei, tare-aș vrea să te văd și să te aud vorbind mai deocheat, cred că ești amuzant. Nu îndemn la a se folosi cuvintele triviale sau înjurăturile obscene, nicidecum, dar nici nu sar cu bâta la cei care sunt mai colorați în exprimare. Îți mulțumesc pentru comentariu și mă bucur să te recitesc.
ApreciazăApreciază
-
Rețin partea cu văzutul și auzitul. Cine știe? De când am sfâșiat cortina vechii orânduiri, lumea a devenit mai mică. Umblăm, ne mișcăm… Poate vreodată. M-aș strădui cu această minunată ocazie să spun chiar și vreunul din acele bancuri, până la capăt 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
-
Euuuu?! Să îmi iasă pe gură așa ceva, mai ales la volan?! Nooo, nici vorbă!
🤐🤫🫣
ApreciazăApreciat de 1 persoană
-
😁😂😉 Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu