Mic îndreptar al angajatului român în străinătate

1. Dacă crezi că fișa postului tău e bătută-n cuie, te-nșeli. Pentru neaoși, da. Pentru tine, ba. Mereu o să ți se adauge sarcini în plus. Dacă prima dată o să ți se solicite ajutorul pe un ton mieros, de parcă ai fi singura persoană care poate salva situația, a doua oară o să ți se pretindă s-o faci, pur și simplu, de parcă este obligația ta. Fără plată suplimentară, evident. 😜

2. Daca-ți închipui că ești la fel de bine plătit ca un băstinaș, da, așa este. Îți închipui, doar. 😁

3. Dacă muncești de-un an sau trei sau 30, la fel o să fii privit, desconsiderat și discriminat ca în prima zi. Vechimea, seriozitatea, onestitatea, angajamentul și buna credință nu contează. Contează doar că ești român și că nu ești unul de-al lor. Care, chiar dacă e leneș, neserios, lipsește des, e mereu bolnav, are tot timpul ceva de comentat și refuză din principiu orice sarcină ce-i peste datoria lui, va avea întâietate. La plată, la concedii, la zile libere etc.

4. Dacă crezi că, așa cum ar fi firesc, pe lângă obligații, ai și drepturi, i-ați gândul. N-ai. Decât obligații. Drepturile-s pentru ceilalți.

5. Toate ceasurile merg anapoda pentru tine. La intrare sunt înainte cu măcar 5 minute, ca să ai impresia că întârzii mereu, iar la plecare cu 5 minute înapoi. Așa, pe zi, cel puțin 10 minute-s „detilin”. Adică lucrezi în plus, degeaba. Da’ dacă ai nevoie, Doamne ferește!, vreodată de-o oră liberă, ești cronometrat, la sânge. Asta dacă ți se acordă, bineînțeles.

5. Dacă speri că munca asiduă, făptul că ai fost întotdeauna disponibil, că te-ai spetit muncind și-ai asudat, că ai lăsat viața de familie deoparte și-ai fost trup și suflet pentru serviciul tău vor fi apreciate, răsplătite și luate vreodată în considerație, continuă să speri. Da’ speri degeaba.

Și lista ar putea continua…

S-aveți o seară liniștită. A mea e. Știți de ce? Decât bogată ca ei, mai bine săracă așa, ca mine. Pentru că dorm liniștită pe perna mea. 😉

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
14/06/2023