Domne feri și apară, că multe chestii apar, multe se mai schimbă și la multe tehnologii trebuie să ne adaptăm! Azi am făcut ochii mari, mari, ca lupul din poveste, când am văzut că în unele benzinării se plătește după ce alimentezi, la o gheretă în care stă o tanti, iese o cutie, pui cardul, plătesti și abia apoi îți ridică bariera să pleci. Dar experiența care ne-a făcut să nădușim, să suduim și să ne vină să dormim în mașină, a fost la hotel, cu „Self – Check- in”. Ne-am mai cazat așa, dar de data asta a fost chiar complicat. De tot. Ne-am făcut rezervarea de pe drum, pe Booking, ca de obicei, am primit confirmarea cu nr. rezervării, dar când să intrăm la hotel, ninci, nimic, nicevo. Codul QR primit prin e-mail nu funcționa, așa că am luat-o de la capăt cu rezervarea, introdusul datelor în aparatul de pe hol, cu arătatul buletinului la cameră și poză instant, am urmat toți pașii ceruți și… Ioc, nimic, ninci, nicevo. Cardul de acces în hotel și la cameră nu se auto-imprimase, după cum zicea mașinăria aia afurisită, stăteam și ne uitam unul la altul, obosiți și amărâți, cu Max stând între noi ca un popândău, bleg și el și obosit. Ca noroc c-a intrat alt cuplu, se vedea pe ei că erau la capătul răbdării și ei, palizi și obosiți, (ei cică erau la a treia încercare de-a intra în hotel) și, după ce-au fluturat telefonul în fața unui senzor, minune! Ușa s-a deschis! Au fost tare binevoitori și ne-au îndrumat cum să procedăm și noi. De fapt, într-unul dintre multiplele e-mailuri primite după rezervare, (și toate în germană, din care nu știm o boabă!) era un link pe care, după ce-l accesai, telefonul tău putea deschide ambele uși. 🙄😳 De domeniul fantasticului, nu-i așa? Ce vremuri, dom’ le, ce vremuri am ajuns să trăim! Îmi plac provocările de felul ăsta și-mi place să învăț mereu câte ceva, da’ azi a fost mult prea. 😁
La voi cum e? La fel de complicat?

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
13/05/2023