Ceasu’ rău și mâța neagră

Ceasu’ rău și mâța neagră. Culmea e că-mi plac pisicile negre, sunt preferatele mele. Am tufut o trântă azi, cu bițgla, de mi-au sărit capacele și mi-am belit genunchii, probabil să-mi aduc aminte de copilărie. A fost frig azi-noapte, a înghețat, tocmai de asta am plecat la serviciu cu grijă, știam că porțiuni de drum sunt alunecoase, nimeni nu mai aruncă acum sare pe drum, iar prin pădure, unde umbra e deasă și pista de biciclete e nedezghețată, am mers și mai precaută. Eh, am scăpat cu bine de-acolo dar la prima intersecție, când să intru iar pe drumul principal, la o bordură de trotuar înaltă, la care m-am gândit de nenumărate ori că-i prea înaltă și periculoasă, am simțit cum îmi alunecă roata și aia a fost. Probabil era o pojghiță subțire de gheață, habar n-am, într-o fracțiune de secundă m-am trezit cu roțile-n sus. Noroc am avut cu carul, am căzut cu fața pe iarba de pe lângă trotuar, ca dacă era pe beton, acum eram ca o găină jumulită. M-am dezmeticit cu greu, eram plină de nisip în gură și iarbă pe față și haină, simțeam că mă doare glezna iar genunchii mă ustură, în rest parcă eram de sticlă, amorțită. Cred c-am stat în cur vreo 5 minute, mi s-a părut o veșnicie, n-aveam nici curaj, nici putere să mă ridic. Doi șoferi au oprit – să le dea Dumnezeu sănătate! –, m-au repus pe picioare și mi-au ridicat și bicicleta.

Asta e. Ceasu’ rău si mâța neagră. Mă bucur că măcar n-a fost mai rău. Și am aflat că, pe lângă cască, budigăii cu care eram îmbrăcată îs cei mai cei, musai să-mi mai cumpar o pereche! Deși ambii genunchi mi-s beliți, pantalonii-s intacți! Calitatea-ntâi, dom’le, calitatea-ntâi!