Muzica bubuie, petardele la fel. E gălăgie pe stradă, se aud voci, râsete, țipete, tropăituri. A-nceput carnavalul. Am zis mereu că nu-s fan, cu fiecare an mă adâncesc în părerea mea despre el. Încep să-l detest. Nu buna-dispoziție îmi repugnă, ci manifestările animalice. Zgomotul. Totul dus la extrem. Până și natura se opune, a turnat cu găleata. Acum regret că s-a oprit, poate-i mai alunga pe petrecăreți, sau măcar petardele nu le puteau aprinde. Max mârâie înăbușit, tresare în somn. Nici el nu-i liniștit. Am zis să fac ceva, repede, să ne mai îndulcim. Nu prea mi-a ieșit. Rulada mea cu dulceață s-a cam ofticat și-a crăpat, din loc în loc. Măcar gustul e bun. Umărul încă mă doare, o durere de care m-am saturat. Complet și total. Azi, la terapie, kinezistul mi-a ridicat brațul sus, sus de tot. Pe de-o parte mă bucur că pot, pe de altă parte aș vrea să pot, minus durerea sâcâitoare. Senzația de neplăcere persistă. Acum se-aud și fluierături. Rezist imboldului de-a mă ridica din pat și de-a mă duce la geam. În schimb deschid sertarul și caut dopurile pentru urechi. Măcar bine că mâine-i duminică și pot să dorm mai mult.
Cu drag și cu iubire,
18/03/2023
Aura B. Lupu 