De azi-noapte sunt într-o stare de beatitudine, am adormit fredonând, m-am trezit zâmbind. Unele întâlniri sunt predestinate, unele suflete musai să se cunoască, indiferent de câte obstacole se pun în calea lor, asta trebuie să se întâmple. Și știi asta. Simți asta. Prin toți porii. Prin pielea de găină. Și nu are nimic de-a face cu îndrăgosteala, cu pasiunea sau dragostea. E doar vibrația sufletelor. Sentimentul că emiteți pe aceeași lungime de undă, rezonați la aceleași cuvinte și note, că sunteți din același „trib”. Rar mi se întâmplă cu persoane necunoscute, aproape deloc. Dar când am văzut anunțul, am știut că trebuie să merg. Și doar nu s-a legat. Ba cu cine voiam să merg nu prea voia, ba când să iau bilete apărea „Sold out”, ba fix vineri, când era concertul, era și grevă, iar trenurile nu circulau etc. Dar când ceva trebuie să se întâmple, se întâmplă, nu? Am ajuns la concertul lui #TheMotans din La Madeleine, Bruxelles și-a fost memorabil. De la început până la sfârșit am avut sentimentul că-s acolo unde trebuia să fiu. Mi-am dorit mult să-l și cunosc pe Denis, tocmai de asta am vrut bilete cu „Meet & Greet”, și chiar dacă iar au fost o mulțime de piedici, am reușit. E un om fix ca muzica și versurile lui: cald, sincer și simplu. Adică extraordinar. Regret doar un singur lucru: că a durat atât de puțin. Așa că, după cum i s-a strigat din sală și i-am spus și eu, e musai să revină.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
11/03/2023