Să circuli cu autobuzul uneori poate fi o adevărată provocare, o peripeție poate transforma drumul dintr-unul monoton într-unul chiar interesant. Când merg la terapie am de mers vreo 40 de minute, deci orice întâmplare e pentru mine sursă de inspirație. N-am pornit bine că la a treia stație a vrut să urce un personaj, l-am ochit pe geam din depărtare și deja zâmbeam, bănuiam c-o să fie ceva agitație. Ca să înțelegeți, aici, în Belgia, e perioada carnavalului, un fel de nebunie generală, cu costumați, care alegorice, petreceri, muzică și mult – prea mult, după mine! – tam-tam. Nenea ce voia să urce era costumat în călugăr, în colțul gurii îi atârnă un rest de trabuc din care morfolea de zor și era clar că la ora aia (nu era încă nici 10) era abia trezit dintr-o beție și acum mergea la alt bairam. Șoferul, vigilent, i-a cerut biletul. Evident, n-avea. Și-a-nceput show-ul. Cred că am stat în stația aia pe puțin un sfert de oră, drumul era și foarte îngust și nu se putea depăși, în spatele autobuzului se formase o coloană considerabilă. Eu eram pe primul loc din față, pot zice c-am avut bilete-n primul rând. Petrecărețul nu voia să coboare, șoferul refuza să plece până nu prezenta bilet, schimb de replici, strigate, scandal. Ce n-am înțeles a fost de ce șoferul s-a angrenat în discuție în loc să cheme poliția. Și-n timp ce lansam gândul ăsta și-l măcinat în cap, stând cu mâna pe telefon să sun eu, apare un domn. Depășise cumva coloana și oprise mașina în fața autobuzului, cu portierele deschise, pe ușa de lângă șofer coborâse o doamnă care zâmbea, așteptând.

– Este o problemă aici? a întrebat pe un ton ferm. Era bine îmbrăcat, un bărbat de peste 45 de ani, în formă, înalt, geacă de piele, tuns scurt și ochelari negri, de soare.

Șoferul i-a răspuns scurt, în timp ce costumatul popă bălmăjea de zor.

L-a apucat de-o aripă, l-a coborât din autobuz, încurajându-l dar și conducându-l fără putință de opunere și l-a urcat în mașină. La prima răspântie a luat-o pe drumul care știu că duce la poliție. Scurt pe doi. Bănuială mea e că era probabil polițist.

Cine-o fi fost, să-i dea Dumnezeu sănătate. Altfel azi nu cred că mai ajungeam la terapie și nici despre ce scrie.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

25/02/2023

Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici 
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Mulțumesc!