Sunt zile agitate, în care timpul zboară, eu alerg dintr-un loc în altul și seara cad lată. Totul e pe repede înainte. Folosesc fiecare clipă, nu-mi permit să pierd niciuna, dac-aș face-o, zilele toate s-ar da peste cap, n-aș mai ajunge să le dau de capăt. Nu mă plâng. E bine. E fain să fii activ, concentrat, ocupat. Prezent. Savurez fiecare moment. Observ. Azi a fost o vreme pe placul meu, frig, dar cu soare și cerul senin. La terapie am făcut un mare pas înainte, am reușit să-mi rotesc umărul și, după 16 săptămâni, am înotat prima oară. Sentimentul a fost copleșitor. Apoi am fugit la dentist, de obicei mi-era frică tare, acum am plecat de-acolo zâmbind. Nu că nu m-ar mai fi durut, dar la câtă durere am îndurat în astea 16 săptamâni, detartrajul fără anestezie a fost un fleac. Așteptând autobuzul în stație, mi-am văzut reflexia-n geam și-am zis ia să-mi trag un selfie, să imortalizez momentul, o să revin acolo doar peste-un an. N-am apucat azi-dimineață să mă fardez, dar n-a contat. Cerul a fost minunat. Vremea frumoasa. Ziua plină, obositoare, după dentist am fugit la muncă, abia seara am ajuns acasă, dar sentimentul de împlinire că am făcut tot ce-am avut de făcut, îndulcește oboseala. Mă duc la culcare simțindu-mă de folos. Utilă. Prezentă. În acum. Și aici.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

09/02/2023