Am fost o sâcâită și jumătate care nu putea să stea liniștită pe canapea dacă vedea un fir de păr pe covor, să meargă la culcare și să lase două-trei vase murdare în chiuvetă, care deretica mereu și așeza totul prin casă să fie și să arate perfect. Care bocea dupa o cană preferată făcută zob, care regreta când ceva se strica și înlocuia cu greu un obiect. Se atașa de lucruri, orice flecușteț îi amintea ceva și nu se îndura să-l arunce, de haine se despărțea și mai greu, chiar dacă nu-i mai erau demult bune.
Ca noroc că-n timp am mai învățat câte ceva. O casă care bolborosește de țipete, râsete, plânsete și bufnituri, în care e dezordine, un haos total și-o agitație everfescentă, e o casă care trăiește. E o casă care pulsează de viață. E un loc fericit. Vasele rămase murdare după prepararea clătitelor de două mânuțe harnice nu mă mai deranjează, jucăriile împrăștiate prin toată casa la fel, dezordinea e chiar plăcută, ceva spart poate fi înlocuit. Râsetul cristalin, țipetele de încântare și ochii scânteietori contează. Nu o casă care strălucește de curățenie și-n care totul stă nemiscat. Suflețelele astea nevinovate, frumoase și pure sunt importante, nu o casă care să arate impecabil.
Sunt în continuare o sâcâită și jumătate în multe privințe, îmi place curațenia și mai am momente când mă ridic din fotoliu să iau o scamă de pe covor. Dar acum știu că de obiecte doar ne folosim, lucrurile sunt necesare dar dispensabile iar o casă nu-i un muzeu, nu-i musai să arate perfect.
Cu drag și cu iubire,
10/01/2023
Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării din țară:
Cărturești
Humanitas
Libris – Brașov
Junimea – Iași
Casa Cărții – Iași
ELSTAR – Câmpina
Prăvălia cu Cărți – Constanța
Mihai Eminescu – București
Aida – Timișoara
Libris Eminescu – Tg. Mureș
Excelent Coffee & Books – București
Mulțumesc.
Copyright ©2023 Aura B. Lupu
Aura B. Lupu 
Așa eram și eu, totul să fie la locul lui, să nu văd dezordine, parcă-mi tăia respirația firească… Acum nu mai sunt, îmi las nepoții, când vin la mine, să facă ce doresc, le ofer tot neconfortul pe care-l disprețuiam. 🙂
Ai dreptate! Veselia și încurcătura făcută de nepoți îți prelungește viața, e un fel de echilibru între maturitate și copilărie,
Totuși mă întreb, întâlnind bunici care nu au nepoți sau nu-i doresc prin preajmă, ei ce suflet or avea?
Zile frumoase și dezordonate alături de nepoțică și copii!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine că ne-am schimbat! Nu sunt nepoatele mele, dar e ca și cum ar fi, de-abia aștept să am nepoți. Îmbrățișări și mulțumesc pentru vizită și comentariu, Aurelia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scumpețele! I-a crescut Sofiei o dublură?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E fetița de care am grijă, dar sunt amândouă ca niște nepoate. Mulțumesc, Marina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană