Când n-ai somn ce faci? Umbli pe ciripuri și faci poze. Și te rogi. În liniștea dimineții, când totul e încremenit, când vântul aspru te face să lăcrimezi iar sforăitul ușor care ajunge din dormitor, sus, la tine, te face să zâmbești, stai în fața geamului și vorbești cu Luna mare, perfect rotundă, ce strălucește nestingherită de niciun nor pe cerul încă întunecat. Vrei să lași în urmă tot ce nu-ți mai folosește. Neiertări, boală, nefericire, frică, îndoieli și griji – of, mai ales griji! –, neîncredere și tot ce te oprește, tot ce te blochează, tot ce te înfrânează, le lași în urma ta. Frigul începe să te cuprindă. Și totuși nu te-nduri să te întorci în patul cald. Mai murmuri o rugăciune. E dimineață, dar încă nu se văd zorii, până la răsărit mai sunt două ceasuri bune.
Liniștea e întreruptă de două zgomote venite din cer și de pe pământ. Mda, musai să te întorci în pat, cineva te-așteaptă-n capul scărilor, scâncind.
Cu drag și cu iubire,
(insomniaca) Aura B. Lupu
08/01/2023