Aripi frânte

Cu tot cu aripa ruptă am fost de două ori la poștă, am scos altă tură de haine la creponat, am ieșit cu Max la plimbare, am fost la cumpărături și-apoi am fost și la bazin, la terapie. Pe drumurile bătute cu atâta sârg am chicotit la scârțâitul cizmelor mele care făceau cranț, cranț, de zici că eram o balama neunsă, mi-am oprit imboldul de-a desena inimioare și steluțe pe mașinile albite, și-am chicotit iar la gândul ce-ar zice proprietarii să-și găsească mașinile nu numai înghețate, ci și cu semne pe ele, apoi așteptând autobuzul în stație – care n-a mai venit – am compătimit o fată cu gleznele goale, pișcate de frig, și-am chicotit iar când mi-am amintit că așa umblam și eu, de tifroșag nu-mi păsa că dârdâiam de frig. Iar când am văzut aura din jurul soarelui n-am mai chicotit, am zâmbit larg și-am mulțumit. Doamne, ce lume frumoasă ne-ai făcut! Și uite cum aripile rupte cresc la loc. C-un simplu „Mulțumesc!”.
Mulțumesc, Doamne!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
13/12/2022

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.