Cu tot cu aripa ruptă am fost de două ori la poștă, am scos altă tură de haine la creponat, am ieșit cu Max la plimbare, am fost la cumpărături și-apoi am fost și la bazin, la terapie. Pe drumurile bătute cu atâta sârg am chicotit la scârțâitul cizmelor mele care făceau cranț, cranț, de zici că eram o balama neunsă, mi-am oprit imboldul de-a desena inimioare și steluțe pe mașinile albite, și-am chicotit iar la gândul ce-ar zice proprietarii să-și găsească mașinile nu numai înghețate, ci și cu semne pe ele, apoi așteptând autobuzul în stație – care n-a mai venit – am compătimit o fată cu gleznele goale, pișcate de frig, și-am chicotit iar când mi-am amintit că așa umblam și eu, de tifroșag nu-mi păsa că dârdâiam de frig. Iar când am văzut aura din jurul soarelui n-am mai chicotit, am zâmbit larg și-am mulțumit. Doamne, ce lume frumoasă ne-ai făcut! Și uite cum aripile rupte cresc la loc. C-un simplu „Mulțumesc!”.
Mulțumesc, Doamne!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
13/12/2022