Am promis că azi trimit o carte, convinsă fiind că vine Adi de la serviciu și mergem împreună la poștă. Chiar dacă umărul se vindecă și fac vizibil progrese, mobilitatea lui e relativă. Încurajată însă de semnele bune, am impresia că pot face orice. Așa că, dacă am văzut că Adi întârzie, am zis hai să mă îmbrac singură și să mă duc la poștă, e destul de aproape, în mod normal fac 5, maxim 10 minute. Înainte să plec am verificat vremea, erau 6 grade, să iau doar o bluză groasă și un șal peste, cum am făcut până acum, era prea puțin. M-am încumetat să îmbrac haina mai groasă. Mare greșeală! 😳 Am rămas blocată cu ambele mâneci trase până la jumătate, nici să le trag mai sus nu puteam, da’ nici să le dau jos. Ca-n filmele cu proști! 😤 Stăteam în cur pe canapea, Max mă privea cu milă, pe mine curgeau apele de efort și de durere și încercam să mă liniștesc. Am reușit până la urmă s-o îmbrac, dar deja mă bătea gândul să renunț la plecat, mai aveam de reglat și de fixat orteza, altă bătaie de cap. Am făcut-o și pe asta, cu multe icnituri și opinteli și mi-am respectat promisiunea. Cu greu.
Nevoia te învață. Mare adevăr! Mi-am dat seama că de la operație încoace, multe lucruri pe care credeam că nu pot să le fac defel, am învățat cum să le fac. Altfel. Scriu, mănânc, mă spăl etc. cu mâna stângă, ce nu pot căra pentru că-i prea greu, porționez, ce nu pot aduce de la etaj, pe scări, arunc și le culeg apoi de pe jos, pe Max azi, după plimbare, trebuia să-l spăl pe lăbuțe, era plin de noroi; cum să-l duc sus, în baie, iese din discuție, am făcut altceva, am umplut un lighean cu apă, cană cu cană, și l-am băgat în el. Iar dacă tot am reușit să ajung la poștă, am mers și la plimbare. Mi-era așa de dor! Au trecut 6 săptămâni. Până la recuperarea completă știu că mai am cale lungă de străbătut, sesiunile de kinetoterapie sunt grele, dureroase, doar cu muuult umor și concentrare pe respirație pot să le îndur (sau cu un tranchilizant de cai 🤣 ). Dar acum știu și că în orice provocare există și o soluție, un răspuns.
Cu răbdare, perseverență și mai ales cu încăpățânarea mea specifică – 🦀 – până la urmă îl găsesc.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
29/11/2022