Albastru nu-i doar o culoare. E o stare. Oare cine-a zis-o? Nu mai știu. Și la fel putem spune despre toate culorile. Îmi pare bine că e vineri, că-i sfârșit de săptămână și sper să mă odihnesc. De la albastrul de duminica trecută, cu fiecare zi am trecut la nuanțe tot mai închise, mai terne, mai cenușii. Vremea s-a răcit considerabil iar furtunile o să ne zgâlțâie încă vreo câteva zile. Musai să-mi iau o pelerină de ploaie, să fac naveta pe bicicletă va fi tot mai greu. Enervant e că nici nu știi cum și ce să îmbraci, ba e frig – dacă plouă și bate vântul –, ba e cald când iese soarele. E vremea aia când nu mai e vară, da’ nu-i nici toamnă, e un fel de neanotimp. Întunericul se instalează prea repede, mai ales dacă e și înnorat. La nici o săptămână am trecut de la albastru la cenușiu. Prea brusc. Prea abrupt. Prea dintr-odată. Însă n-avem ce face, decât să ne obișnuim. Iar io să nu uit să-mi iau pelerină de ploaie. Poate am noroc și găsesc una albastră.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

09/09/2022