Zilele curg domol. Fierbinți, cu aer lipicios, abia seara ce se mai potolește zăpușeala. Avantajul e că se usucă repede rufele. Luna crește văzând cu ochii-n fiecare noapte. Am văzut două Perseide deja, pe la mijlocul lui august va fi ploaia de stele căzătoare. Cerul nu-i tocmai senin, se înnorează treptat. Gata cu statul până după miezul nopții, n-are rost, n-o să fie vizibile. Avantajul insomniacilor e că văd și aud ce alții pierd, dormind. Mai ales vara mi se pare o risipă somnul, când cerul oferă atât de multe minunății. Dar starea de veghe îmi amintește de nopțile lungi în care munceam și brusc mă lovește somnul. Senzația copleșitoare de oboseală, când încercam din răsputeri să nu adorm și să țin ochii deschiși, o simt încă acut. Ațipeam totuși și mă trezeam brusc, cu inima bătând nebunește în piept și în tâmple, însoțită de-o senzație de vomă și durere de cap. De multe ori visam că visez că adorm… Când mă trezeam nu mai știam dacă-s în realitate sau vis. Era o senzație tare ciudată. Mă ciupeam să mă conving. Orele cele mai grele erau 2 și 5. Carul Mare se vede-n toată splendoarea lui. Treptat se instalează liniștea. Max a adormit pe picioarele mele, le simt cum amorțesc. Visez că adorm. Sau oare am adormit?

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
03/08/2022