Simt, ascult, miros, privesc. Îmi folosesc toate simțurile când ajung în câmpul pustiu, savurez frumusețea naturii prin fiecare por. Pașii răsună sec, înăbușiti de colb. Cerul e iar albastru, ca de sticlă, iarba arsă miroase-a vară, a vacanță; e liniște în câmp, doar păsările ciripesc de zor. Lângă baltă e numai bine, mă înfrupt nerăbdătoare și pofticioasă din murele coapte, agățându-mi mânecile largi în țepii rugilor. Adi-mi culege și el, râzând. Mă știe… Iepurii se-ascund rapid când ne aud, în mărăcinișurile care par că nu pot fi atinse, e plin de scai și de urzici în jurul lor. Totuși ajungem lângă ele pe cărarea făcută tot de ei, de iepurii fricoși, pe care-i simte și Max, devenind alert. Mă încumet să mă apropii de tufele imense cu mure, călcând scaii și urzicile din jurul lor, dacă tot am străbătut câmpul, măcar câteva mure să mai iau și de acolo. Ne-ntoarcem pe cărarea bătătorită. Adie vântul. Simt. Ascult. Privesc. Miros.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

29/07/2022