E zece jumătate seara și încă-i lumină. S-a mai răcorit. Nu mult, dar chiar și cele 6 grade în minus se simt plăcut. Lămpile solare au început să pâlpâie. Ușile vecinei încă se trântesc. V-am mai scris, nu? Mă întreb deseori cum de rezista ușa aia la atâta trântit. 😳 Voci răstite răzbat din bucătăria celorlalți vecini. Nu înțeleg ce spun, sunt iranieni.
Alt vis de-al meu e să mă mut într-o casă mai mică. Da, știu, toți vor case mari, somptuoase, io nu, vreau o casă mai mică, fără etaj, simplă, ecologică, luminoasă, cu un pic de grădină și fără vecini. 😁 Mai ales. Când stau în nopțile lungi de vară pe terasă sau în grădină să aud doar sunetele naturii, fără amestecul oamenilor. M-am sălbăticit, nu-i așa? Dar vreau ca în loc de certuri, vorbe răstite și uși trântite, să aud foșnetul vântului, aripile păsărilor, sau cum se învârte moara de vânt. E mai reconfortant. Bine, dacă aș auzi și-un clipocit de ape ar fi și mai și. Ar fi de-a dreptul perfect.
E noapte lungă de vară. Și pot să visez, nu? 😊

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
24/07/2022