Știți c-am găsit în România un pisoiaș, acum e Bobiță, răsfățatul familiei, a rămas la ai mei. În dimineața când am plecat zici c-a simțit, nici cafeaua nu m-a lăsat s-o beau, a fost musai să-l țin la piept. În ultimă poză, când m-am uitat mai atent, i-am văzut ochișorii. 
Iar după ce-au ajuns acolo feciorii mei, pe rând fiecare, i-a abordat direct. Fix la fel s-a cuibărit la amândoi în brațe și le-a luat tricourile la morfolit, cum făcea cu mine, de parcă știa că-s de-ai mei. 
Mi-e dor să-l aud torcând, să-l văd umblând peste tot după mine, să râd privindu-l jucându-se, să-mi ronțăie degetele și să mă privească cu ochii ăia minunați. Și Max latră când îl pomenesc…
Au animalele astea un simț și-o expresivitate, de te lasă paf!
Cu drag și cu iubire,
19/07/2022
Cărțile mele le găsiți aici:
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
și aici:
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
Mulțumesc.
Aura B. Lupu 