În perioada asta din an n-am prea stat prin Belgia, de obicei eram în România. Anul ăsta însă așa s-a potrivit, să plecăm mai repede, în iunie, și nu regret. Orașul acum e aproape pustiu. Majoritatea cred că-s duși în concedii, care de unde-a venit. La bulgari nu se vede nicio mișcare, când trec pe acolo nu mai răzbate mirosul înecăcios de prăjeală și fum de țigară, nu se aud vocile groase, tușind, nici camionetele de lucru nu mai sunt parcate pe spațiul verde. Din casele care erau în construcție nu se mai aud bocănituri, totul e nemișcat. Încremenit. Și-mi place asta, de parcă timpul s-a oprit. În parc nu mai sunt întinse pe pături turcoaicele c-o droaie de copii, nici țipete nu se mai aud. Am întâlnit doar o mamă foarte tânără și frumoasă, cu băiatul ei. Văzuți de departe, păreau frați. După ce-am schimbat cu greu câteva vorbe – erau ucraineni – am aflat că-i fiul ei. S-a jucat râzând cu Max, s-au înțeles perfect pe limba lor. Nici mașini care trosnesc și bubuie nu mai sunt așa de multe, sper că se dau în spectacol prin țările lor și măcar o perioadă aici va fi liniște seara. În schimb cerul s-a dat în spectacol, iar asta m-a încântat.

Totul e nemișcat. Încremenit. De parcă timpul s-a oprit.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

12/07/2022