Momentul exact în care am hotărât să-mi schimb viața nu-l mai știu. Pentru că am făcut-o de multe ori. Am urcat, am căzut, mi-am șters genunchii zdreliți, mi-am scuturat mâinile prăfuite și-am luat-o iar de la capăt. Mereu am zâmbit, chiar și când îmi venea de fapt să plâng, mereu am găsit forță să merg mai departe. Și mereu am avut ajutor de la Dumnezeu. Mereu m-am simțit protejată. Și mereu am știut că pot mai mult. N-am deznădăjduit complet niciodată. Nu-i optimism, nu-i văzduhism, nu-i naivitate. Și nu-i nici fanatism. Bigotism. E doar un dram. Un bob de muștar. E credința că până la urmă va fi bine, că are grijă să fie cine trebuie. Iar bobul ăla a fost de-ajuns, pentru că l-am ținut strâns în palmele împreunate în rugăciune.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

12/07/2022