Acasa noastră

Cu greu am ajuns la „acasa noastră”. Cred că a fost cel mai greu drum de până acum. Pe Germania mari porțiuni de drum sunt în lucru, se circulă greu, cu restricții de viteză, azi au fost și multe camioane, tiruri, foarte, foarte aglomerat. Noroc că n-a plouat și nici n-au fost pe partea noastră accidente, Doamne-s mulțam. Bine c-am ajuns acasă, sănătoși. Max, după ce a scheunat de bucuria revederii cu Sergiu și cu Vlad, și i-a pupat și a sărit ca un bezmetic, a luat toată casa la adulmecat, nicio încăpere n-a scăpat, el e cel mai fericit că ne-am întors, și-a luat și cutia cu jucării la inspectat. A fost musai să ieșim pe terasă, locul lui preferat, dar n-am stat mult, e și el obosit de drumul lung. Băieții-s bine, noi azi am sosit, mâine pleacă unul dintre ei. Măcar ne-am întâlnit. 😊 După o perioadă în care nu-i văd, am mereu impresia că-s altfel, mai maturi, mai bărbați, mai înalți. Și mereu când îi strâng în brațe, mă simt tot mai mică, de parcă aș intra la apă, mă micesc în brațele lor. Și mă minunez. Oare bărbații ăștia atâta de faini, chiar îs feciorii mei?

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
08/07/2022

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.