Altă constantă a vacanțelor de-acasă sunt steluțele lui mama. Mereu fac poze cu ele, sunt plictisitoare de-a dreptul și predictibilă, știu. Dar nu mă pot abține, ca fetița din reclamă. 😁 Azi s-a mai răcorit, spre seară a fost chiar plăcut și-am umplut bucătăria mamei cu aroma prăjiturii cu brânză dulce și stafide. Să vadă și ai mei ce bunătăți știu io să fac, nu? I-am privit mâncând cu poftă și mi-a crescut inima, cum a crescut și prăjitura-n ler. Am mers în grădină și-am stat înfiptă vreo jumătate de oră în același loc, cu ochii închiși și fața spre soare. E locul unde de obicei întindeam o pătură pe iarba cosită, unde citeam, mă bronzam sau pur și simplu mă zgâiam la cer. Închizând ochii m-am revăzut fătucă. Doamne, ce copilă eram! Aduceam cu mine o cană ruginită cu apă, ca să mă ud din când în când, auzisem io că te bronzezi mai repede dacă ai pielea udă, sau dacă te dai cu bere. Dar după prima încercare cu lichidul lipicios și urât mirositor, am trecut la apa chioară. Eram deșirată dar aveam și mușchi, de la căratul apei, cățăratul prin copaci și celelalte treburi gospodărești. Mâța mea specială, cu un ochi verde și altul albastru, albă, mereu mă însoțea, îi plăcea să-mi urce pe spate și să stea pe umerii mei. Azi, stând în același loc, am simțit mirosul fetii cu pielea încinsă de soare. Și cel de trandafiri.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
02/07/2022