Toți avem locurile preferate la care-i musai să ne întoarcem, musai să le vedem. Fiecare întoarcere în orașul natal presupune o reîntâlnire cu ele. Azi am bifat două: o plimbare pe centru, care-i gata în cel mult 5, hai 10 minute și alta pe dig, de unde se vede salcia plantată de Adi acum hăt o grămadă de ani. Ne-au mâncat țânțarii, chiar și la zece seara a fost foarte cald, dar zâmbim, privindu-ne tăcuți, cu ochii umezi. Sunt multe amintirile pe care le avem… Mă gândesc la oamenii care se bucură de răcoarea salciei și mă întreb dacă mai știe cineva sau dacă mulțumește pentru umbra ei răcoroasă omului care-a plantat-o. Trecem pe lângă chioșcul care datează din copilăria mea, de unde luam biletele pentru „triaj”, „cch” și „Mănăștiurel”, cum ziceam autobuzelor care veneau în stație, sau de unde făceam abonamentele băieților când au început naveta la școală. Tot acolo am plătit și amenda când au venit fără bilet și i-a prins controlorul. Cheltuiseră banii pe nu știu ce cărți cu Pokemon…
Nu-i un oraș modern, nu-i oraș turistic, nu-i extra-fenomenal. Dar e orașul meu natal. Și-i extra-fenomenal pentru mine, datorită tuturor amintirilor pe care le am cu el.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
27/06/2022