E aproape 8 seara și-s încă 27 de grade. Prietena mea, turturica, stă pe horn și-mi ține companie, rândunicile au coborât din înalt și trec razant peste terasă, testându-l parcă pe Max. Le urmărește însă destul de apatic, și lui îi e prea cald, chiar dacă l-am udat. Aseară mă bătea gândul să dorm afară, dar știam că spre dimineață va fi frig și n-am chef să răcesc, încă tușesc după ultima tură de îmbolnăvit. Valul ăsta de căldură mâine va fi înlocuit de furtuni, așa cum dealtfel mă și așteptam. Încep clopotele să bată, e opt fix. Soarele mai are un ceas-jumate până la apus, dar încă e la fel de cald. Adie o boare de vânt. Ce bine e!
Și zgomotul mașinilor începe să mai scadă, în schimb se pun câinii vecinilor pe lătrat, certându-se prin gard, stârnindu-l de data asta și pe Max. E totuși o seară de mai liniștită. Caldă. Ca de vară. Un fel de avanpremieră a anotimpului meu preferat.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
18/05/2022