Neobișnuit

Îmi place căldura, iubesc vara, temperaturile ridicate nu mă deranjează, dar azi a fost ceva neobișnuit. Bine, e oricum neobișnuit de cald pentru această perioadă, 27 de grade, ne-am tot făcut planuri de dimineață și-apoi le-am tot schimbat, ba să mergem la un festival cu mâncare românească, ba în Franța, la mare, la locul nostru favorit din Calais, ba în Roeselare, la un restaurant românesc. Le-am abandonat pe toate, rând pe rând. Nu știu de ce. De obicei suntem foarte hotărâți și ne ținem de planul făcut, azi ceva nu s-a legat. În final am plecat la o plimbare prin pădure, și bine-am făcut. Ne-am oprit la o braserie unde ne-am răcorit un pic, (știți cum se bea un tonic, nu? Cu domnu’ cățel în brațe! ) iar pe drumul de întoarcere la fel, o bucată de drum l-am cărat în brațe (Adi mai mult), pur și simplu s-a trântit in iarbă, la umbră, și n-a mai avut chef să umble. Spre amuzamentul trecătorilor, bineînțeles. Pare-se că temperaturile ridicate sunt singurele care-l epuizează, e prima dată când bateriile i se descarcă, n-am crezut că-i posibil să nu mai vrea să se joace cu mingea. Bine, nici noi nu suntem mai breji, tot obosiți, sleiți de puteri și c-o durere ușoară de cap am ajuns acasă, bine că nu ne-am dus pe unde-am planificat, că nu știu zău cum mai ajungeam. E o căldură ce te stoarce de vlagă, te moleșește și te toropește, și noi, la fel ca Max, căutăm acum doar umbră și răcoare. Azi, ceva a fost neobișnuit. Dar tot fain a fost.