Suflet bun și pâine caldă

M-am cuibărit pe-un scaun în fața focului, (pe care nu credeam c-o să mai fiu nevoită să-l aprind) în poziția preferată, pe care văd că feciorul cel mare a adoptat-o și el: cu un picior sub mine și-un genunchi la piept. Se înserează. În cuptor se rumenesc pâinicile cu mălai, mirosul lor se simte-n toată casa. Io salivez. Afară e înnorat, un aer rece, ce miroase a îngheț, a zăpadă, ne-a înfrigurat și ne-a alungat mai repede acasă. Cu greu mă încălzesc. Verific pâinicile, mai au un pic, sunt aproape gata. Dogoarea focului m-a moleșit. Deși știe că pe scaun și-n poziția asta nu-i suficient loc, Max se cere-n brațe. Îi fac pe plac. Mă pupă, mulțumit și cu greu se-așază. Dar nu stăm mult, poziția-i pentru el prea incomodă, iar pâinicile sunt gata. Le scot fierbinți, aburind. Căldura, culoarea lor solară, mă mulțumește, mă-ncălzeste, mă face să uit de frigul de afară. Mă gândesc că așa miroase și-un suflet bun. A pâine caldă.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
08/04/2022
P.S. Pentru cei care vor rețeta, să știți că-i simplă tare: le iei de pe raftul de coptături de la Aldi, le duci acasă, le bagi în cuptor 10 minute la 200 de grade și gata. 😁☺️😍 V-am țucat!

7 gânduri despre „Suflet bun și pâine caldă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.