Zilele astea e carnaval la mine-n sat. Cum de doi ani n-a mai fost, e lume multă, muzică asurzitoare, frenezie, agitație, de parcă oamenii ar vrea să recupereze distracția și băutura pierdută. Io nu-s mare fan – asta cred că știți deja – nici al gălăgiei, nici al aglomerației, nici al băuturii. Și chiar să fi fost, știind ce se petrece în alt capăt de lume, parcă nu-mi vine să petrec, cu surle și trâmbițe. Nu-s ipocrită, v-am scris că nici io nu stau închisă în casă, plângând, înțeleg că viața merge mai departe, că oamenii-s dornici de distracție după pandemie etc. Dar în exagerarea asta a distracției e un iz de vulgaritate. De nepăsare, de deșănțare. Așa că, până când nebunia cu carnavalul trece, am preferat să mergem la plimbare în pădure. Și nu-mi pare rău.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
27/03/2022