O altă zi splendidă. Parcul a fost plin, pe pături, pe bănci sau direct pe iarbă oamenii se bucurau de vremea frumoasă. Un grup de băieți jucau fotbal. Alt grup s-a apropiat de ei și-au întrebat: „Facem un meci?”. „Facem!”, le-a răspuns liderul lor. Ce ușor și simplu leagă copiii prietenii! Ce repede găsesc ceva comun și se bucură împreună! Nu țin cont de culoarea pielii, de religie, de țara de unde provin, astea-s lucruri care-i separă mai târziu, după ce-și pierd inocența și învață, din păcate de la noi, de la cei mari. Nu mai bine-ar fi invers? Printre noii veniți era un puști de maxim 4 ani, cu un tricou lung, mult prea mare pentru el, la fel îi erau și pantalonii, părul creț-creț iar culoarea pielii era ciocolată cu lapte, superbă, de-ți venea să-l mănânci. La fiecare două minute, ca un fotbalist adevărat, scuipa. Deși obiceiul ăsta mă dezgustă, acum m-a amuzat. Era o inocență-n el, o dorință de-a părea și el, puștiulică ăsta cu hainele prea largi, prea lungi, mai mare, mai matur. Părere care s-a dus pe apa sâmbetei când, dând cu ochii de Max, a zâmbit larg: era știrb, avea doar incisivii, ca un vampir, ceea ce-l făcea să fie și mai simpatic. Am izbucnit în râs și-am plecat, deja tentația să-l smotocesc un pic era prea mare, prea era drăguț. Am auzit din stradă strigătul de bucurie: „Goool!”. Cred că tot puștiulică era autorul.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
23/03/2022

Cărțile le găsiți aici:
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
#aurablupu #trăirileaurei #eușiatât #magnolii #hamme #copii