Prima oară pe geam țâșnește un ghemotoc de blană negru. Apoi apare femeia, cu un coș care pare greu, și pășește pe terasă. Deschide uscătorul de rufe și-ncepe să le întindă, una câte una. Buzele i se mișcă, probabil fredonează ceva. Cățelul neastâmpărat ba îi aduce mingea, ba îi fură câte-un prosopel din coș și-o provoacă să-l prindă. Femeia râde, îi aruncă mingea, recuperează prosopul și-l agață repede, pe uscător. Când se întoarce vesel, dând din coadă, se-oprește brusc și privește mirat, dându-și seama c-a fost păcălit. Se mulțumește cu mingea, pe care femeia i-o aruncă iar. E cald. Când termină rufele de-ntins în soarele fierbinte, cu un oftat, femeia se așează-n șezlong și-nchide ochii. Ca la comandă, cățelul lasă mingea și-i sare-n brațe, unde stă satisfăcut. Magnolia din fundul curții a explodat în flori mari, cărnoase, albe-roz. O minunăție! Zgomotul orașului răzbate când și când, printre triluri care parcă se întrec. O motoretă, o sirenă, un avion de luptă, ce face un zgomot infernal. Dar dispare repede. Păsările care-au amuțit, își reiau cântatul mai cu foc, cățelul își pune capul înapoi. Vântul adie. Rufele se uscă-ncet. Un fluture apare, vrea să se pună pe cățel, dar se răzgândește când acesta tresare și, prea încălzit de soare, sare jos, la umbră. Miroase a soare. A piele-ncinsă, a flori. E primăvară.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
21/03/2022