Refugiu

N-am putut sta în casă. Chiar dacă ies întotdeauna cu Max, azi am simțit nevoia să plec cu bicicleta, fără el. Mi-era cumplit de dor de-un moment de singurătate deplină, de locul în care în anul pandemiei am mers aproape zilnic și-a fost refugiul meu. Am avut mare noroc cu el. Acolo, în câmp, cu părul în vânt și soarele în ochi, pedalând de zor, m-am simțit în siguranță, liberă și, deși locul nu e departe, de fiecare dată când încălecam bițigla mea ruginită, simțeam că evadez, că plec, că schimb ceva. Iar azi am simțit nevoia asta stringentă să plec. Să evadez. Să revăd refugiul meu. Și ce bine că am făcut-o! A fost revigorant. Eliberator. După ce-am aprins lumânări la capelă, am mers pe câmpul proaspăt arat și-am luat un pumn de țărână pe care l-am fărâmat, apoi l-am mirosit. Mi-era atât de dor de mirosul de pământ! La baltă am oprit să-mi cufund mâinile în apă, mi-era dor și de mirosul ei, când m-am aplecat am văzut că la mal pluteau doi trandafiri roz… Să fie oare-un semn? Momentul de liniște mi-a fost întrerupt de trei dulăi, doi au intrat în apă, după ce m-au adulmecat. Au apărut și stăpânii, un câine a ieșit apoi din apă și-a venit iar la mine, să mă lingă, apoi s-a scuturat. Am început să râd, în timp ce oamenii se scuzau de zor. Celălalt câine, care era masiv, înota binișor, am aflat că era bătrân, cu probleme, că de obicei nu intra în apă și să stau liniștită, că nu se scutură, pentru că nu mai poate. Ia ghiciți ce-a făcut? Evident, a venit tot la mine, m-a pupat și el, s-a scuturat, bine mersi, apoi a sărit sprinten dâmbul, în timp ce stăpânul rămăsese blocat pe mal, unde-l aștepta încă să iasă, să-l prindă de zgardă și să-l ajute să urce. Au început să râdă și ei, apoi m-au întrebat dacă-s sigur om sau sunt vreo zână? Am plecat râzând și eu.
Magnoliile au înflorit. Natura e covârșitor de frumoasă. Refugiul meu e splendid. Chiar dacă Max s-a cam bosumflat, a meritat să plec.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
18/03/2022

8 gânduri despre „Refugiu

      1. Mi-a fost chiar dor! Sunt multe de parcurs în urmă, vin de sus în jos și abia am dovedit câteva zile de postări ale celor care îmi sunteți dragi. Voi mai face încă astfel de incursiuni dar am senzația că am pierdut din destul. Bine măcar că nu și locșorul acela din inima prietenilor dragi ❤

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.