Nu știu care pe care influențează, dar e amuzant să observ cum avem aceleași tabieturi. Cum ne simțim unul pe celălalt. Casc io, cască el. Deschid ochii, îi deschide și el. Se-ntinde el, mă-ntind și io, apoi suspinăm la unison. Mâna mea atinge blana moale și-i simt pupicul cald și umed. Mă ridic din pat, deschid ferestrele, aerul rece, curat, năvălește în dormitor, umflând perdelele albe. Păsările ciripesc de zor. Îmi iau șosetele groase, în timp ce el mă studiază adormit. Se-ntoarce cu burtica-n sus, făcându-mă să mă răzgândesc și să mă cuibăresc lângă el, din nou. Ne alintăm reciproc. Ridică botul și adulmecă și el aerul proaspăt. Parcă stă și cumpănește. Trântește capul înapoi pe pieptul meu, gata, a hotărât, mai stăm așa, un pic. O rază de soare ne luminează, podeaua strălucește, așternutul e încă cald, îmbietor. Dar gândul cafelei aburinde e mai tentant, parcă ghicindu-l sare sprinten din pat. Mă ridic zâmbind, mă așteaptă-n fața ușii, răbdător, până îmi iau halatul, apoi coborâm. În hol are o ezitare, să intre în living sau să vină cu mine în bucătărie? Nu-l aștept, îmi văd de drumul meu, îi aud lăbuțele pe parchet, deci totuși de data asta m-a urmat. De obicei sare pe canapea fix pe locul meu, de parcă mi-l pregătește, iar când vin cu cafeaua se dă la o parte, mă lasă să mă pregătesc, apoi mi se-ntinde iar în brațe, și doarme liniștit.
Cine pe cine influențează? Habar n-am. Dar e al naibii de plăcut.
Cu drag și cu iubire,
12/03/2022
Și totuși primăvară vine, yeee!
Aura B. Lupu 