Fir cu fir

Astfel de zile aș tot trăi, calme, senine, calde, cuminți, așezate, care se scurg domol, liniștit, ca nisipul în clepsidră, fir de nisip cu fir. E prima zi fără haina mai groasă, e prima zi când pot zice că afară mi-a fost cald. Fluturele galben a reapărut, – mulțumesc! – ba i s-au mai alăturat și niște căprioare. Le-am mai văzut și anul trecut în același pâlc de pădure, dar niciodată atât de aproape. Te surprinde și te miră cât de prietenoase sunt! Cât timp am făcut poze și le-am filmat, poznașul de Max mi-a furat mingea din buzunar și și-a mai scos și hamul. Măcar e bine că nu mai e supărat, ieri l-am dus la tuns și nu m-a iertat, până azi. Câine cu personalitate, ce mai!

S-au studiat reciproc, cu căprioarele, nici măcar n-a mârâit, n-a lătrat, ele doar și-au ciulit urechile, două au rămas culcate în același loc și la plecat, și la întoarcerea noastră de la plimbare. Am mai văzut două care pășteau, cred că-s o familie. Oare o să apară și vreun Bambi? Ar fi tare fain. Sper că ziua asta frumoasă și blândă, caldă, senină, să nu fie iar o păcăleală și să se-ntoarcă frigul ăla mușcător, dușmănos. Sper ca norii amenințători ai urii și-ai dușmăniei, exodul și suferințele să-și găsească un final. Să se oprească totul, să se scurgă domol, ca nisipul în clepsidră, fir de nisip cu fir. Să dispară lacrimile de durere și disperarea, pribegia forțată, destrămarea familiilor, luptele, bombele, rachetele, totul să dispară, să trăim toți zile calme, tihnite, liniștite, așa cum e de fapt normal.