Ca tot omul, mai am dorințe, mai sunt lucruri pe care mi le doresc, ca de exemplu o casă mai mică, dar cu grădină, să mai slăbesc batăr vreo două kile, o pisică, nepoți, să public volumul 3 la „Trăirile Aurei” și continuarea romanului „Eu. Și atât”, să mai văd câteva locuri din lumea asta, să învăț franceza și să șofez… Da, mai am dorințe, visuri, aspirații, țeluri de-atins. Preocupată de ele, am uitat însă ceva, acum am înțeles asta pe deplin. Pot să-mi doresc, pot să-mi fac liste, pot să-mi imaginez casa aia cu gradină în care-o să stau, pisica jucându-se cu Max, mă văd ținându-mi cărțile noi în mâini, fericită și bucuroasă, mai fericită legănându-mi nepoții, stând sus, sus și admirând priveliștea din Marele Canion etc. Pot. Dar acum mi-amintit și să mulțumesc pentru casa asta în care stau, pentru cărțile tipărite, pentru familia pe care-o am, pentru Max, pentru toate visurile îndeplinite deja. Dorindu-ne mereu și mereu altceva, uităm din păcate să mulțumim pentru ceea ce deja avem. Nu-i greșit să vrei, să visezi, să speri. Dar e greșit să o faci uitând unde ești și tot ce-ai realizat până acum. Să trăiești nu tânjind, jinduind, ci cu mulțumire și recunoștință. Cu bucurie, cu fericire, din plin. Fiecare zi, fiecare clipă. Pentru că încă suntem. Aici. Și acum.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
10/03/2022