Cu apusul în ochi și mingea-n buzunar (orice femeie care se respectă are prin buzunare un ruj, un șervețel, ceva frumos, io car mingi murdare, pline de noroi și bale 😁), am stat cu Max și l-am privit cum se scurge, dispare sub orizont. Liniște, tihnă și armonie, culori. Acum apune la 18:28. Ne-am reluat apoi plimbarea și joaca cu mingea aia murdară, fericirea lui Max. A fost iar o zi frumoasă, însorită, babele capricioase de-aici au tot fost de prin septembrie încoace, probabil acum au zis să meargă pe alte meleaguri și să ne lase-n pace. Pace… Un cuvânt des folosit, dar la importanța lui nu ne-am prea gândit, până acum. Fetele care câștigau concursurile de frumusețe, aveau discursul pregătit, cu pacea mondială și salvarea planetei, și uite că acum aceleași cuvinte le avem toți pe buze. Să fie pace-n lume… Zilele astea am încă impresia, când mă trezesc, că am visat, că nu-i adevărat, că a fost doar un coșmar. Apoi vine realitatea și dărâmă tot. Privind apusul, oglindit în ochi, n-am putut să nu mă rog: Dă, Doamne pace-n lume, să se bucure lumea întreagă de soare, de zile frumoase și liniștite, de tihnă și armonie. Dă, Doamne! 🙏

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
04/03/2022