Omenia și buna cuviință n-au dispărut, și-mi crește inima cât casa când văd asta. Am scris greșit „să nu fii” în postarea anterioară, iar cineva mi-a atras atenția discret, elegant. I-am mulțumit frumos, din suflet, chiar am apreciat, pentru că, așa cum am mai scris, greșesc, învăț și poate iar o să greșesc. Dar când cineva te corectează încercând să te ajute, are tot respectul meu. Nu-ți dă peste nas, nu-ți sare direct la beregată, nu te împroașcă cu noroi. Pur și simplu îți întinde o mână de ajutor. E extraordinară mâna aia, pentru că o astfel de mână cu siguranță face și alt bine, e o mână care nu aruncă pietre, e una care îndreaptă un rău, îmbrățișează, alină, aduce mângâiere, întinde un buchet de ghiocei, o pungă cu mâncare, o pătură, o jucărie… Astfel de mâini să tot avem!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
02/03/2022

E prea frumos cerul, Doamne, ca să nu fii acolo!