Prima zi din martie a venit cu un apel la 112 și cu intervenția pompierilor, nu-i ceva grav dar nici normal nu e. Dar ce mai e normal în ziua de azi? După ce m-am trezit, la vreo oră am început să simt un miros greu de combustibil, iar când m-am dus în curte mirosul era atât de puternic încât și Max, care mă însoțește peste tot, a început să strănute și să pufăie. Am deschis rapid tot ce se putea deschide, uși, geamuri, trapa din pod, apoi am început să adulmec, să caut de unde provenea mirosul ăla pregnant de benzină. Nu-i prima oară când l-am simțit, acum vreo lună l-am mai simțit dar atunci n-a fost atât de persistent, a dispărut destul de repede și n-am mai căutat sursa lui. Eh, acum am găsit, venea din scurgerea din curte, o scurgere astupată pe care noi nu o mai folosim, tocmai pentru că deseori mirosea neplăcut. Cum casa asta este extrem de îmbârligată și nimeni nu știe ce și cum și unde (contorul meu de apă e la vecinul nr. 1 în hol, contorul lui de curent e la mine în hol, holul mare este comun, avem drept de folosință unul la celălalt, baia vecinei nr. 2 e deasupra holului comun, deasupra curții noastre, spre stânga, este o cameră a vecinei nr. 2 iar în spatele curții este o fereastră a vecinului nr. 1, nu vă mai zic de pod, streșini și scurgeri că deja cred că v-am zăpăcit complet, dar un lucru care explică toată îmbârligătura asta este faptul că mai demult cele trei case actuale au format doar o clădire, care probabil a fost apoi vândută pe bucăți), am decis să sunăm la pompieri, mai ales că nici după ce-am aruncat câteva găleți cu apă mirosul nu a dispărut. Ne-au sfătuit să deschidem toate ușile și ferestrele și să ieșim afară, ceea ce-am și făcut. Au ajuns repede, în niciun sfert de oră, iar când au văzut de unde venea mirosul au știut imediat despre ce e vorba, nu eram primii care-i sunaseră, se pare că în canalizarea străzii cineva a golit combustibil. De ce-ai face una ca asta, habar nu am.

Mirosul încă se simte, măcar acum e doar în curte, sper să dispară curând, pompierii ne-au sfătuit să aerisim în continuare și să aruncăm apă. Mă cam doare capul și am o stare de greață, așa că nu pot spune că am chef de urări. Și totuși sper să fie un martie bun, un început de primăvară care să fie ca o renaștere, o refacere, o resetare a lumii nebune în care-am ajuns să trăim.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

01/03/2022