După tot ce se petrece acum, nu mai știi la ce să te aștepți. Habar n-ai ce aduce ziua de mâine, sau dacă ziua aia va mai veni. Un nebun apasă pe-un buton și gata, buncăr n-am în care să mă ascund, nici navă construită să mă ducă pe altă planetă, nici vreun tren special care să se tot învârtă în jurul planetei până devine locuibilă, iar. N-am nici fir direct cu Iron Man, Super Man sau alt super erou din ăsta, care să rezolve problema rapid. Dar știți care-i partea cea mai înspăimântătoare? Că toate filmele astea, pe care cred că toți le-am văzut la un moment dat, au devenit realitate. Mai lipsesc extratereștrii și-i tacâmul complet.

Mare lucru nu pot face. Decât să iubesc cât mai mult pot. Să fac bine, să scriu și să mă rog. În tumultul ăsta, în marea asta de deznădejde și disperare, să păstrez urma mea de normalitate. Și să sper că mâine voi mai putea face la fel.

Cu drag și cu iubire,

Aura

27/02/2022