Nici nu mi-am dat seama ce-i schimbat, abia sus, în dormitor am realizat că e liniște, prea liniște și m-am dus pe balcon.
Stradă e calmă, e liniștită, în sfârșit nu se mai aude mugetul vântului și ropotul ploii. Și m-am liniștit automat și eu. Compar momentul cu cel în care tânjeam după o adiere de vânt, o picătură de ploaie în arșița verii și cum le lăsam să mă-nvăluie, liniștindu-mă și atunci. Sunt multe momente de liniște, diferite, dar la fel de binevenite. Uneori tânjim după un strop de ploaie, alteori ne rugăm să se oprească potopul. Dar suntem mereu conectați cu natura, starea ei ni se transmite și nouă, chiar dacă vrem sau nu. Deocamdată mă bucur de liniște, copacii de peste drum în sfârșit nu mai foșnesc furioși, nu se mai încovoaie sub rafalele violente de vânt, ploaia nu-mi mai bate-n geam cu insistență, iar streșinile nu mai curg, ropotind.
Gata, furtunile au trecut.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
21/02/2022