Fericire la pahar.
Un deliciu de care aveam parte când eram la liceu, la „Ady Șincai” în Cluj-Napoca, era la pahar. Când venea în vizită prietena mea, Mihaela, ăsta era, pe lângă bucuria revederii și poveștile interminabile, momentul nostru de fericire absolută: când găseam la Central cremă de zahăr ars. Prin 88-89 nu găseai întotdeauna, cum de altfel multe altele nu se găseau, dar când vedeam în vitrină crema aurie, cu frișcă deasupra, eram în extaz. Savuram fiecare înghițitură și la final priveam paharul gol cu muuult regret. Nu mă saturam niciodată. Deși eram o slăbănoagă deșirată, pofta de mâncare era mare, uriașă chiar, eram în stare să mănânc cât un cosaș după o zi de dat cu coasa, în soarele dogorâtor.
La fel o savurez și acum. Linguriță cu lingurița. Fiecare picătură. Fiecare înghițitură. Și-mi amintesc cum două moime slăbănoage mâncau râzând și povesteau. Multe nu se găseau pe-atunci, dar prieteniile adevărate existau.
Dovada? Fericirea la pahar și poze cu prietenia ce durează de peste 30 de ani…
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
20/02/2022
Aura B. Lupu 
Răspunde-i lui Poteci de dor Anulează răspunsul