Îmi amintesc perfect călătoria, ultima fără restricții, fără declarații de completat, fără distanțări, măști, vaccinuri etc. Ultima călătorie înainte să-nceapă nebunia. În aeroport, în timp ce așteptam să înceapă îmbarcarea, am observat primul om purtând masca, m-a nedumerit puțin dar n-am dat importanță, mi-am zis că poate omul are vreo bală rară. Uite că în doi ani boala aia rară a cuprins Pământul întreg. Am călătorit singură, am stat o săptămână în România și-a fost atât de bine-venit! N-a fost o simplă coincidență c-am decis să plec, acum îmi dau seama, a fost încărcarea bateriilor pentru un an de exil. Cineva acolo sus le potrivește pe toate fix așa cum trebuie, are grijă de noi. La întoarcere mi-am burdușit valiza cu cărți, ieșise de sub tipar volumul 2 din Trăiri, eram așa de fericită și-ncântată c-am reușit să merg și să mai aduc volumele care erau deja rezervate și plătite în avans. La Nicula am nimerit în alt moment special, fără să fi știut dinainte, iar în Cluj, unde am participat la niște seminarii-ateliere, am închiriat un apartament modest, dar perfect, din care vedeam răsăritul și-mi amintesc sentimentul ăla de… nici nu știu cum să-l denumesc, dar eram atât de împăcată și liniștită că dormeam buștean toată noaptea, cum rar mi se întâmplă în călătorii. Am savurat efectiv ultima călătorie înainte de pandemie, fără să știu ce va urma, de parcă totuși subconștientul meu știa ceva. Aveam un Kaufland în spatele blocului și seară de seară, după ce ieșeam de la atelier, chiar dacă n-aveam nevoie de nimic, intram doar ca să văd oamenii, să mă zgâiesc la abundența produselor de pe rafturi, să mă bucur că uite, seara târziu era un magazin deschis cu tot ce vrei, – inclusiv savarine! – cu lume multă, cu agitație și forfotă, cum aici serile nu prea găsești. Adoram să-mi răspundă casierele în românește, pe limba mea, să ascult conversațiile dintre oameni și să-i observ cum sunt îmbrăcați, ce tunsoare au, ce-i la modă…

Au trecut doi ani de-atunci și-ntreaga lume s-a schimbat. Eu sunt însă extrem de recunoscătoare că atunci am decis să plec. A fost ultima călătorie fără restricții, fără măști, fără distanțări.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

04/02/2022