Multe povești așteaptă să fie scrise. Multe secrete vor să fie dezvăluite. Și multe istorisiri vor doar să fie spuse și știute. Când suntem copii n-avem răbdare să ascultăm povești din astea, de bătrâni, vrem basme cu zmei-paralei și Ilene Cosânzene, cu magie și dragoni, cu animale vorbitoare și vrăjitori. Apoi creștem și nu mai avem timp să ascultăm poveștile de viață, dramele, secretele care tot ce vor e să iasă la lumină. N-avem timp, trăim dramele noastre, poveștile noastre de viață și de iubire. Iar celelalte rămân nespuse, se duc în adânc. Dar vine un moment magic, când îți dai seama că tu de fapt repeți poveștile alea nespuse, ale înaintașilor tai, că secretele alea te îmboldesc sau te impiedică uneori să mergi mai departe. Că necunoașterea faptelor petrecute acum câteva generații nu te scutește de nerepetarea lor.
Sunt date care coincid în mod straniu, sunt întâmplări care se repetă exact la fel, în amănunt. Și înțelegi că e momentul să stai și să le-asculți. Să le lași să iasă la lumină, să cunoști trecutul și pe înaintașii tăi.
Bunica mea, din partea mamei, a murit pe 4 mai. Avea 42 de ani și 10 copii. Pe aceeași dată este născută și nepoata mea. Bunicul meu, tot din partea mamei, era născut pe 19 iulie. Tot pe aceeași dată a și murit. Eu sunt născută… nu-i greu de ghicit. Pe 19 iulie.
Sunt multe lucruri pe care ar fi bine să încercăm, cât mai putem , să le aflăm. Se clarifică multe, se limpezesc ape, se deschid orizonturi. Și, mai ales, se face liniște în noi. Parcă bucațele din sufletul nostru se așază mai bine, merg la locul lor. Nu știu cum e pentru alții, eu asta am simțit.
Și încă mai am atâtea de descoperit!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
03/02/2022
Foto: Tree of Life – power of the elements – by Margarita Kriebitzsch