Schimbări

În nicio jumătate de oră, cerul de-un albastru sticlos, perfect, fără gram de nor, a fost înghițit de-o ceață groasă, rece și neplăcută. Dacă ieșind din casă am tras aerul curat cu nesaț în piept, dându-mi jos căciula și regretând c-am luat o haină prea groasă, la întoarcere îmi legam deja fularul mai strâns și-mi îndesam căciula cu ciudă pe cap. Mă uluiesc încă schimbările astea bruște de vreme și de temperaturi. Ceața bolnăvicioasă m-a făcut să simt frigul adânc, până-n oase și să scurtez plimbarea rapid. Dacă am admirat ce fain se vedea pădurea în strălucirea soarelui și cât de clar, plus zborul rotit al unor șoimi – trei în total – care ne-au însoțit până cerul a dispărut, odată cu lăsarea negurii m-am bucurat că mai pot măcar să văd cărarea, ce șerpuia fantomatică înaintea mea, dispărând în curbe și reapărând brusc. Parcă visam.
Când și când câte-un biciclist, stropit de noroi, trecea vâjâind pe lângă noi. În rest, nici țipenie de om. Zici că nu numai cerul și soarele au fost înghițite de ea, ci lumea toată e amorțită, încremenită de ceața asta densă, rece și grea. Și nu cred că vreodată mă voi acomoda cu schimbările astea bruște de vreme și de temperaturi.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
28/01/2022

2 gânduri despre „Schimbări

  1. Sunt bucuros că aici nu mai lucrez în natură. Acasă știam relativ din vreme la ce să mă aștept, chiar și fără consultarea prognozei meteo, numai după descifrarea semnelor dimprejur. Cerul, gâzele, larma păsărilor, toate îmi vorbeau. A bătut astăzi un vânt teribil pe la noi și mă simțeam protejat, la adăpost, sub acoperișul depozitului. Până am auzit că s-a desprins ceva, de undeva, și a căzut peste niște mașini din parcare. Nu a fost lovită și a mea, dar am stat îngrijorat până la sfârșitul programului. Iar în curtea clădirii unde locuiesc, a făcut dezastru. La întoarcere m-am ocupat să adun, să strâng și m-am chinuit să ancorez mai bine acareturile cu frânghii. La gard nu am ce-i face. S-au rupt bucăți întregi din el și trebuie înlocuit, însă eu sunt doar chiriaș. Laolaltă cu alți cinci, niște fantome cu toții, pe care nu-i vezi pe afară. Acum ne-am mai potolit, și eu și vântul. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.