Tort

Ce bine-ar fi să mă pot teleporta! Acum să fiu acasă, în Cuzdrioara, la alb. Omăt alb, tort alb, capete ninse. Să tăiem împreună tortul făcut tot împreună, prin telefon, să mă uit pe geam cum ninge, să fac cărări, să bat covoarele pe zăpada pufoasă din gredină, să aprind focul în sobă mare, de teracotă și să-i văd pe părinții mei zâmbind. Când o văd pe mama râzând, în sufletul meu sună clopoței. Când tata bate frișca și-i vesel și fericit, inima mea se umple cu iubire și recunoștință. Că-i am. Că încă pot să mă simt fătuchița, Aurucu’ mamii, copilucu’ lor. Că suntem mereu aproape, în inimă și-n gând. Și-n rugăciuni. 🙏
N-am avut o relație perfectă, au existat tensiuni, certuri, io, căpățânoasă și dâcoasă credeam mereu că știu mai bine, că ei sunt prea stricți, prea conservatori. Ei, plini de iubire, de griji și de nelinisti, adesea îmi spuneau: „Lasă, dragu’ mamii, ni-i înțelege când îi ave’ și tu copii!”. Așa e. Acum îi înțeleg. Un lucru știu că-i cert. Au făcut tot ce-au putut și au știut ei mai bine: m-au iubit. Așa cum și eu, cu tot cu îndărătnicia și rebeliunile mele, i-am iubit mereu. Și mereu o să-i iubesc. ❤️

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
23/01/2022
PS: Nu e ziua nimănui, au vrut să facă ceva dulce, de duminică, și-a ieșit un tort superb. 😁🥰

12 gânduri despre „Tort

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.