Ceață

O ceață groasă acoperă totul de câteva zile. E alb-negru, nimic nu mai e colorat, ceața lăptoasă a anulat orice nuanță și-a lăsat doar albul și negrul, ca-n filmele vechi. Un peisaj ciudat, mistic, periculos, straniu de-a dreptul, nemișcat. E totuși și-o frumusețe-n el, un mister ce parcă așteaptă să fie dezvăluit. Soarele-i când alb, o minge mare, asemănător acum cu luna, când dispare complet, înghițit de nori. E și liniște, puțini se-ncumetă să se plimbe-n parcul decolorat, pustiu, ud și-n care ceața groasă te-mpiedică să vezi aleile, copacii-s fantomatici, foșnetele te neliniștesc. Noi ne-am încumetat. Ne-am întors acasă fleașcă amândoi, strada era pustie, abia în stație am întâlnit câțiva oameni. Dau perdeaua deoparte și mă uit acum la stradă. Ceața groasă e tot acolo.
N-a plecat…

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
14/01/2022

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.