Mă întreb de unde și oare până când atâta revărsare de apă, e potop, s-au emis avertizări de inundații, nu-i de mirare, perdeaua de apă ce curge din cer nu contenește, nu-ncetinește, nu obosește, ropotul ăsta e neostoit. Apăsarea lui e în schimb obositoare, geamurile toate-s ude, stropite, pervazurile la fel. Roțile mașinilor ce trec pe stradă se aud cum stropesc, la fel și bătaia ploii pe geam. Strada toată e udă, casele, copacii la fel, pământul mustește de apa ce curge pe trotuare, pe canalizare, streșinile-s pline. Nu e iarnă, e aceeași toamnă ploioasă, prelungită doar, fără frumusețea culorilor frunzelor sau a apusurilor, măcar. Cerul apasă, norii sunt plumburii, Bacovia ar fi scris frumos despre ei. Seara vine repede, întunericul pune stăpânire devreme pe tot, ramurile goale ale copacilor sunt ca niște brațe scheletice întinse a rugă, spre cer. Mă rog și eu. Să se oprească ploaia, potopul ăsta neostoit, dar atât de obositor!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

04/01/2022