Stau cu ochii pe geam, anunță ninsoare ușoară și n-aș vrea s-o ratez, știu că aici nu durează mult. A fost o zi rece, dar minunată. -3 grade, dimineață am găsit totul alb, acoperit de-o brumă groasă și înghețat. Răsăritul a fost și el spectaculos, dacă mai era și zăpadă ziceam că-s în Narnia, sau așteptăm să apară Crăiasa Zăpezii, într-o sanie trasă de reni.

Liniștea dimineții a dispărut repede, înghițită de cotidian. Vacarm, agitație, grabă. Mai e puțin și-i Crăciunul. Știu, toți ne grăbim undeva, toți avem multe de făcut, toți suntem presați, stresați, agitați. Dar n-ar fi bine o clipă, doar o clipă să ne oprim? Să privim răsăritul, să admirăm cerul, să trecem mâna peste iarba înghețată, să respirăm? Să deschidem ușa magazinului pentru cineva încărcat cu pachete, să dăm prioritate altui șofer? Să-i zâmbim vânzătoarei stresate, să facem cu mâna unui vecin? O clipă, doar o clipă, să închidem ochii și să respirăm. Să nu ne grăbim. Să nu ne mai agităm.

Da, știu, vine Crăciunul. Ce bine-ar fi să facem un pic de liniște, să-l și auzim. Și mai ales, să-l simțim.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

22/12/2021