De la ora 23 iar sunt restricții. Nu c-aș umbla io noaptea, hebereu, nici că nu-mi place să nu mai aud mașini vâjâind pe stradă, și țipete în creierii nopții pe sub balcon, e o liniște care-mi chiar pică bine, dar totuși, nu pot să nu mă întreb: De ce? Doar după 23 ies virușii pe-afară, atunci ei se răspândesc în timp ce noi, ca să nu-i întâlnim, trebuie să stăm în case, prizonieri? A, pardon, e spre binele nostru, am uitat.
Iar nu te mai poți întâlni cu prietenii acasă, doar maxim 6 persoane pot sta la masa ta, dar dacă noi suntem 4 deja, mai pot veni doar 2… Și dacă e o familie de 3 persoane, ok, una rămâne acasă, dar la întoarcere ceilalți 2 unde se duc? Nu tot la acasa lor? Nici nu mai încerc să înțeleg…
Mă uit lung pe strada mea. Deschid geamul, Max sare și el repede, curios, cu două lăbuțe pe pervaz. Respir aerul rece și umed, Max e și el cu nasu-n vânt, adulmecând. De când m-am îmbolnăvit a fost greu pentru toți, n-am putut să ies cu el afară măcar un pic, n-am avut putere, tânjim amândoi după lungile noastre plimbări. Văd că pe colț, la cafenele, mesele se strâng. Mașinile pleacă una după alta, circulă și-n sus, și-n jos, rapid. Să ajungă la destinație mai au un sfert de oră, așa că se cam grăbesc. Nu știu nimic de târgurile de Crăciun. Oare o să mai fie? Așa sper.
Incertitudine. Lockdown din nou. Restricții. Al treilea vaccin. Oare tot așa o vom ține la nesfârșit?
A, da, e spre binele nostru, am uitat… Dar sunt atâtea reguli stupide, ilogice, atâtea informații contradictorii, de nu mai știi ce să faci și după cine să te iei.
Închid geamul, cuminte mă retrag în casă, trag draperiile și aștept ora 23. Oare chiar va fi liniște? Sau vor fi iar câțiva teribiliști? E, pentru ăștia poliția reacționează destul de prompt.
Max mi se cuibărește-n brațe, suspină satisfăcut. El dacă e cu noi, e fericit. Eu, dacă-i știu pe toți din casă citovi, la fel.
Restricții? Au mai fost. Am trecut prin ele. Noi am rezistat și-am supraviețuit. Nu știu însă dacă minciuna și manipularea vor mai putea face la fel.
Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
27/11/2021
Restricții din nou

Deja m-au zăpăcit cu niște reguli. Iar aude bunicul, iar plânge că se simte singur, că o să ne închidă în case…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Of, pentru ei, bieții, e greu… 😥 Nu știi ce să mai crezi. Te îmbrățișez, Irina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu te îmbrațișez! Felicitări pentru ceea ce scrii! 😘
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană