Tac. Observ. Strâng informații. Învăț (ce-i de învățat, mai ales cum eu n-aș face), triez prin filtrul personal. Știu din ce în ce mai clar ce-o să urmeze. E păcat, mare păcat că ceea ce se predă la școală nu poți pune și în practică. În Belgia, un singur îngrijitor, educator, are 8 copii în grijă. 8! Teoria zice că dacă chiar și unul e în plus, atunci trebuie să fie două educatoare prezente. În teorie, în practică am rămas singură cu 12 prunci, odată erau chiar 18, ca stagiară ce e acolo în a 5-a zi, (pe sărite, în două luni) și care încă n-a învățat nici jumătate din ceea ce ar trebui să știe, să facă și cum să procedeze. Și asta încă din prima zi. Belgia e singura țară din Europa care a decretat că un singur îngrijitor trebuie să poarte de grijă la 8 copii. Și se mai miră că e penurie de îngrijitori, educatori, că sunt mii de posturi vacante și că mulți au renunțat la meseria asta și s-au apucat de ștricălit. Mulți au spus că presiunea fizică și psihică este enormă, de nesuportat, chiar și profesorul Michel Vandenbroeck, care este hoofddocent- Gezinspedagogiek la UGent a recunoascut că e imposibil să faci asta cu 8 copii de-odată.

M-au șocat multe zilele astea, pe de-o parte pretind că au multă înțelegere, pe de-o parte-i cam doare-n cur. E așa, o atmosfera de nisipuri mișcătoare. Caută soluții, de ochii lumii, dar aplică tot ce-i vechi. Noutățile, reformele-s doar pe hârtie, fără să se concretizeze în vreun fel. Bine, nici eu nu am experimentat decât un singur loc, poate în alte locuri, grădinițe, creșe, e diferit. Știu doar că sistemul lor ar trebui clar îmbunătățit. E la mintea cocoșului că nu poți avea singur grijă, deodată, de 8 copii între 0 și 2 ani jumate. Unu’ urlă, altul cacă, altul-i mușcă pe toți ceilalți, doi se trag de păr, unul zbiară că-i e foame, altul e obosit, unul e bolnav. Ce faci? Ce atitudine holistică mai poți avea când tu nu știi cum să-i potolești?
Eu sunt fără îndoială adepta metodelor calme, pacifiste, cu distragerea atenției, nu suport să aud țipete sau să văd pedepse, mai ales pentru copii atât de mici.
După astea 5 zile am învățat și m-am convins, din păcate pe pielicica și pe sănătatea mea, că-i o meserie grea, ce cauzează mari probleme de sănătate acum, dar mai ales pe mai târziu. Boli profesionale, cum se mai numesc. Dn lac în puț, adicătelea. Curios este că nimeni nu-ți spune de ele, nimeni nu te avertizează și de părțile astea, mai puțin plăcute, împachetează totul în ceva strălucitor și-abia pe parcurs afli că nu-i totul chiar așa de roz cum ți s-a prezentat…

Io încă sper ca teoria să poată fi aplicată și în practică, iar meseria asta nu doar să ți se prezinte atractivă, ci chiar să devină și să fie. Bine, asta dacă totuși nu vor să le rămână în continuare vacante miile de locuri disponibile.

Cu drag și cu iubire,

Aura

10/11/2021